Miros de tămâie în lagărul rusesc

Istorioara de mai jos mi-a fost povestită de cel mai în vârstă locuitor al satului meu natal, Pinu, care la 1 noiembrie 2015, împlineşte 101ani.  Nenea Slabu, a luptat în al doilea război mondial pe frontul de răsărit, fiind luat prizonier de ruşi. A fost dus într-un lagăr şi după perioada de carantină a fost trimis la muncă. Ca orice prizonier a străbătut toate etapele chinurilor sălbatice ale fraţilor mai mari care ne-au eliberat ţara de sub jugul fascist. Ne-a dejugat de la căruţa fascistă şi ne-a înhămat la carul căzăcesc. Dar ceea ce vreau să vă relatez are o altă conotaţie. După încheierea păcii, toţi cei care au supravieţuit iadului de pe câmpurile de bătălie s-au întors, în sat. Nenea Slabu şi alţii, vreo 5-6, timp de mai mulţi ani nu a ştiut nimeni dacă trăiesc au murit sau sunt prizonieri. Familia, după vreo trei ani de aşteptări, a ajuns la concluzia că Ion al lor a trecut în lumea drepţilor şi s-a hotărât să-i oficieze o slujbă de pomenire. S-au pregătit creştineşte, după datina străbună, i-a făcut un costum de haine să le dea de pomană, au construit o cruce şi a pus ceva de-ale gurii, cum au pomenit din bătrâni. În sâmbăta, când oalele clocoteau la foc, prizonierului, i-a venit în nări miros de varză călită şi de tăiţei, şi de tămâie. La cantina lagărului, în acea zi era la cazan, ciorbă de linte, de tămâie nici vorbă, doar un miros acru de tutun, gâdila nasul deţinuţilor.  A reţinut acea zi pentru că acele mirosuri i-au trezit amintiri plăcute, din vremea copilăriei, când în sat se făcea câte-un parastas, mirosul bucatelor se răspândea peste tot. Nu peste mult timp, de la această întâmplare a fost eliberat. Ajuns acasă, cei dragi i-au povestit că i-au făcut înmormântarea, iar el le-a spus şi lor povestea de mai sus. Nenea Slabu toată viaţa lui a fost cântăreţ la biserică, şi astăzi, duminica şi în sărbători e tot la strană, citeşte fără ochelari, ştie pe de rost aproape orice tropar, sau condac şi merge pe drum de parcă este dus de vânt. Se împărtăşeşte la 40, de zile, iar cu 2-3 zile înainte se simte rău. După Sfânta Împărtăşanie, nenea Slabu, parcă întinereşte…

Anunțuri

Un gând despre „Miros de tămâie în lagărul rusesc

  1. Este absolut credibil si se inscrie in domeniul mirosurilor paranormale! Asa cum unele persoane ajunse in situatii critice (stare de soc fizic, psihic) au revelatii sub forma de imagini (clarviziunea spontana), tot asa prizonierul roman a receptionat sub forma odorifica, emisiunea multipla a gandurilor de pomenire a sa (personala!). Telepatia este si ea o emisie-receptie paranormala de… ganduri! E o intreaga literatura parapsihologica, sistematizata stiintific, cu teorie si practica si cazuri concrete!
    Corin Bianu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s