Învăţământul de partid, şi Dumnezeu

În cadrul unei lecţii a învăţământului de partid din apusa vreme a comuniştilor, Gigel mezinul unei familii numeroase dintr-un sat de munte, crescut în spiritul tradiţiei creştine. dar pierzând credinţa prin şcolile pe care le urmase, ajuns secretar de partid şi propagandist, le-a vorbit comuniştilor despre „Ştiinţă şi religie”. În timp ce le explica oamenilor că Dumnezeu nu este recunoscut de ştiinţă pentru că aceasta demonstrează că doar lucrurile văzute, ori simţite sunt adevărate, restul sunt poveşti de adormit copii, un meşter fierar aflat în pragul pensionării, privea distrat pe geam fără să acorde nici cea mai mică atenţie spuselor lui Gigel. Acesta, l-a observat, şi după ce şi-a încheiat pledoaria a spus: „Şi acum să vedem ce a-ţi înţeles din lecţia predată. Uite, îl invit pe tovarăşul Ionescu să ne spună ce a prins din această expunere. Bătrânul Ion s-a ridicat în picioare şi-a încheiat cei doi nasturi de la haină, cum văzuse el că fac tovarăşii de la judeţ când li se dă cuvântul, a tuşit, aşa ca să-şi dreagă glasul şi rosti: – „Tovarăşe secretatr eu am înţeles din tot ce ne-aţi explicat dumneavoastră că există Dumnezeu!” – „Cum, când am spus eu aşa ceva, eu am spus că nu există, pentru că dacă ar exista l-ar fi văzut cineva. Dumneatale l-ai văzut?” – „Da, – răspunse acesta – şi dacă vreţi vi-l arăt şi dumneavoastră, vă rog să poftiţi cu toţii afară şi să-l vedeţi.” – „Haideţi”, hotărî, secretarul mai mult pentru a-şi bate joc de bietul om. Afară, era un soare strălucitor, trecuse puţin de prânz, şi luna lui „Cuptor” îşi arăta din plin mărinimia. – „Vă rog tovarăşe secretar să priviţi în soare!” Acesta împreună cu mai mulţi tovarăşi şi-au îndreptat privirea către focul din cer. Au privit, preţ de câteva zeci de secunde după care cu lacrimi în ochi au coborât privirea spre nenea Ion. – „Ei bine, acum l-aţi văzut pe Dumnezeu?” – „Nu am văzut nimic!” – „Vă rog să vă mai uitaţi odată”, zise cel mai în vârstă dintre comunişti. – „Nu putem să ne mai uităm, ce vrei să orbim?” Atunci badea Ion, grăi: – „Măi oameni buni, dacă voi nu aţi putut să vă uitaţi la lucrul făcut de Dumnezeu, cum aţi putea să vă uitaţi la el fără ca să orbiţi?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s