Crucea de piatră – obiect de artă

În actul creației, artistul țăran se creează pe sine, modelând la rându-i natura înconjurătoare contribuind astfel la perfectarea lumii. Crucea ca obiect de artă este cea mai umanizată formă artistică pentru că ciioplitorul pietrar care a creat-o nu a putut să renunțe la omenescul din el pe care l-a transmis prin raționalitatea plasticizată. Transfigurarea crucii din unealtă de pedeapsă în sursă de împăcare a omului cu Dumnezeu și de unire a cerului cu pământul nu a fost posibilă decât prin spiritualizare, ori se știe numai omenescul poate fi spiritualizat. Poporul român creștin de 2000 de ani a făurit milioane de cruci (renumită rămâne în istorie crucea pelasgă – zvastica – întâlnită la strămoșii noștri de mai multe milenii), prea puține însă se deosebesc prin noutate (inovație ca formă și decorație) dar trebuie să recunoaștem că „nici cea mai izbitoare noutate nu iese din nimic. A discerne multiplele cauze care provoacă în cultură toate acele răspunsuri necesare, validate de timp și de marele public drept noutate, înseamnă, de fapt, a înțelege istoria spirituală a oamenilor”. Orice noutate își trage seva din tradiție – indiscutabil nu există domeniu în artă care să nu aibă moștenire – o sfântă tradiție proprie. Însăși arta populară țărănească precursoarea artei culte și moderne, a fost elaborată și promovată cu stăruință din arta primitivă, – exemplu cu zvastica fiind mai mult decât concludent. Așezările rupestre din Munții Buzăului populate din timpuri imemoriale abundă de cruci cioplite în stâncă (tip Malta, în această speță), însă sculptarea crucilor de piatră începe o dată cu aducerea meșterilor pietrari italieni (de fapt frații noștri mai mici) pentru definitivarea lucrărilor în piatră, la ctitoriille domnești ale Voievodului Matei Basarab din a doua jumătate a secolului XVII, apogeul fiind atins abia în secolul 19. În curtea bisericii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, din satul Pinu se găsesc doi stâlpi sculptați provenind de la Mănăstirea de la Pinu, – actualmente în ruină, – ctitorie voievodală a lui Matei Basarab, atestată documentar la 8 Septembrie 1648. De remarcat că Pisania de la această mănăstire se află în Lapidariul Muzeului de Istorie din București. Despre crucile și sculpturile artistice țărănești din județul Buzău sperăm să mai avem prilejul să vorbim.

Anunțuri

Un gând despre „Crucea de piatră – obiect de artă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s