Dispariția camerei… foto

În august 2012 am făcut unele cercetări alături de un coleg, vechi camarad, în zona Ruginoasa din Brăești, județul Buzău, întovărățșiți de „jumătățile” noastre. Eram fiecare înarmat cu câte-o cameră foto, realizând câteva instantanee de larg interes pentru concluziile „expediției” noastre. Întorși la casa mea spre seară, obosiți, eu mi-am pus „arma” în rastel – un sertar unde îmi păstram cele mai recente opinii despre așezările rupestre din Munții Buzăului, fără să derulez imaginile surprinse. Timp de o lună de zile am uitat pur și simplu de aparat, până într-o seară când am găsit pe adresa mea de e-mail câteva poze trimise de distinsul meu prieten de la Brașov, cu imagini surprinse în călătoria noastră de la Ruginoasa. Câteva din aceste fotografii le-am postat pe cronologia mea de pe Facebook. Ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenția, și m-a pus în gardă, a fost că eu nu prea semănam în poze, aproape că nu0-mi venea să cred că eu sunt acolo. L-am sunat la telefon și l-am întrebat dacă a făcut vreun truc. M-a asigurat că nu, și mi-a spus că și pe el l-a șocat acele imagini. Atunci mi-am adus brusc aminte de aparatul meu de fotografiat. Am mers, l-am luat și am derulat imaginile. Nimic din ceea ce pozasem eu nu semăna cu imaginile din aparat. Nu voi spune deocamdată cum arătau. Toată seara aceea înainte de a adormi m-am gândit, fără să găsesc vreo explicație. Dimineața când m-am trezit, nu-mi mai aduceam aminte nimic. Timp de cîteva săptămâni nu am realizat ce se întâmplase. Într-o după amiază, târziu după aceste întâmplări – era deja prin decembrie am mers îndemnat parcă de o forță inexplicabilă să deschid sertarul unde lăsasem aparatul să se odihnească, dar surpriză aparatul nu mai era, doar documentele așteptau o mângâiere din partea mea. Am răscolit toată casa, cred că nu a rămas colțișor pe care să nu-l fi luat la „puricat”. În zada,r aparatul nu a fost găsit nici până în acest moment. În camera cu pricina, sunt sigur nu a pătruns nimeni străin de casă. Ai mei mi-au mărturisit sincer – și nu am motive să nu-i cred – că nu au luat obiectul, nici nu l-au văzut pentru că nu umblau acolo decât foarte rar, iar în această perioadă, nu s-au atins de ușa „peșterii” în care eu luasem prizonieri niște imagini. Nu pot deocamdată să emit vreo justificare, dar dispariția camerei… de luat vederi mi se pare un mister. Astfel de enigme găsești în acest spațiu la tot pasul, dar asta chiar mi se pare „para”normală.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s