Țiganii, o afacere rentabilă

 După mai bine de 4 secole de când au fost aduși țiganii pe teritoriile țării noastre, aceștia au format un însemnat capital economic, exploatat cu îndemânare, și cu nerușinare, ei devenind moneda forte a celor care aveau în mâinile lor puterea. Vom demonstra acest lucru cu documente ușor de verificat. Astfel, în anul 1655, la 17 aprilie, Constantin Vodă adresează episcopului Buzăului o scrisoare prin care arată că un anume Andrei, călăraș de Târgoviște a avut o țigancă, care a fugit la episcopie, unde a murit, și i-au rămas fetele pe care episcopul refuză să i le înapoieze. Vodă îl avertizează pe chiriarh că dacă are „nescare cărți sau zapise pre acea țigancă de cumpărătoare sfinția ta să vii aicea”. După cum se poate vedea țiganii se vindeau și se cumpărau, ca niște vite. Ce preț avea un țigan? Iată un negoț făcut între jupân Nica, de undeva din cuprinsul Cândeștilor și episcopia Buzăului, la 1705: „Deci jupânul Nica cumpărând această țigancă, i-au dat Episcopiei, care au fost luat țiganul jupînului Nica” Țiganca era măritată cu un țigan al jupânului mai sus amintit, iar diaconeasa Nica vinde țiganca cu prețul de 30 de taleri. Atât valora în acea vreme o femeie.  Dar țiganii erau nu numai vânduți ori cumpărați dar erau dați la schimb, țigan contra țigan, sau și ceva peste, depinde de „marfă”. Un document  în acest sens, din anul 1734 poate fi verificat în Arhivele de Stat din București. S-a mers mult mai departe, țiganii se dădeau de pomană, așa cum ai da un colac, sau un covrig, și culmea aceste tranzacții aveau loc și între instituția centrală bisericească, în speță, episcopia Buzăului care în 1735 întâmplâdu-se niște încurcături în afacerea cu țigani, între mănăstirea Banu și un jupân local un copil „mic de țâță”, „Iane vameșul sin Paraschiva căpit” îl dăruiește episcopiei, de pomană. În 1736, Matei Roșel, biv vel medelnicer, trimite episcopului Misail o scrisoare prin care îl înștiințează că a vândut un țigan „ce-i zice pe poreclă Beldea, care țigan l-am luat și noi de la dumnealui Costandin Brâncovean biv vel stol, schimb pentru alt țigan” (prețul fiind de 20 taleri). Cu toate acestea însă negustoria cu țigani nu se oprește doar la aceste forme, ei erau dați chiar ca dar de nuntă, sau cu prețul lor se achitau anumite datorii. Ce vremuri, ce oameni, ce legi, Doamne!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s