Terapie cu… lacrimi

Motto: „Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia” (Matei, 5, 11)

Lacrima este un lichid incolor secretat de glandele lacrimale care umezește ochii, în care se găsește ca și în salivă o substanță numită lizom, care are proprietatea de a omorî agenții patogeni. Tocmai de aceea sunt medici care afirmă că plânsul ajută la eliberarea prin lacrimi a multor substanțe toxice din organismul uman. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că sunt și unele animale care plâng, dar plânsul acestora nu are aceeași semnificație ca cel uman. Omul debutează în viața extrauterină printr-un scâncet, numit și „cordonul ombilical acustic”. Voltaire spunea că „Lacrimile sunt limbajul mut al durerii” , iar Hermann Hess, crede că „Lacrimile sunt gheața sufletului care se topește”. Biblia ne vorbește despre plâns ca mijloc de îndreptare și de câștigare a legăturii pierdute cu Divinitatea. Astfel în Luca, 7, 38., ni se spune referitor la ungerea lui Iisus în Betania, înainte de Patimi, „… stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, și cu părul capului ei le ștergea…” În același capitol, dar de data aceasta în versetul 44, referitor la episodul mai sus evocat, Iisus îi reproșează gazdei care se îndoia de acțiunea femeii păcătoase: Am intrat în casa ta și apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi Mi-a udat picioarele și le-a șters cu părul ei”.  Avem de asemenea în Noul Testament, un alt exemplu, în care ni se arată puterea lacrimilor în iconomia mântuirii. Este vorba despre apostolul Petru, căruia Mântuitorul îi spusese că se va lepăda de el de trei ori în noaptea judecății: „… Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de mine. Și ieșind afară, a plâns cu amar”. Scrierile biblice, nu ne spune că Mântuitorul plângea deseori, dar    Publius Lentulus arată într-o scrisoare adresată împăratului roman, Tiberiu că atunci „… Când însă povățuiește și sfătuiește, face aceasta plângând și atrage iubire și respectul ascultătorilor. Se asigură că niciodată nu a râs, dar ochii lui veșnic lăcrimează”. Sfinții Părinți ai ortodoxiei ne învață că rugăciunea ca să fie ascultată trebuie să fie împletită cu lacrimi. Bunăoară, ni se spune că marile nostru duhovnic, Ilie Cleopa, obișnuia să mănânce foarte sărat. Întrebat de un ucenic, de ce procedează așa, părintele i-a spus: ”Sarea ajută la vărsarea lacrimilor”. Poporul român, în lunga și zbuciumata lui istorie a dat o mare importanță lacrimei, astfel în creația populară este binecunoscut basmul „Făt-Frumos din lacrimă”. De asemenea a dat nume unor flori având ca sursă de inspirație lacrima: „Lacrima Maicii Domnului” și „Lăcrimioare”.

Anunțuri

Un gând despre „Terapie cu… lacrimi

  1. „Lacrimile starnite de emotii contin un nivel mai ridicat al manganului si al hormonului prolactina ceea ce contribuie la reducerea cantitatii acestora in corp, alungand in felul acesta, sentimentul de tristete adanca. Multi oameni au descoperit ca plansul ii ajuta sa se linisteasca atunci cand sunt suparati si aceasta se datoreaza eliminarii anumitor hormoni si chimicale, prin intermediul lacrimilor.”
    Atenţie , de recitit şi îndreptat micile probleme ale textului !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s