Inimă voiculesciană

Vă invit dragi cititori să citiți o poezie a celui mare mare poet creștin din România. Este un text, mai puțin cunoscut de marele public dar de o frumusețe lingvistică deosebită și cu un mesaj clar de smerenie, și convingere ortodoxă. Sunt mândru că sunt născut pe malul aceluiași pârâu, Bălăneasa, și vă rog să împărtășim împreună această mândrie.

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă, /  Prea am ținut-o-n piept numai de podoabă!… / N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la școală; / Am cruțat-o… și mi-a rămas nepricepută, goală. / Am crescut-o mai rău ca pe prințese: / Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu țese. / Voinică, se plânge că obosește-ndată!. / Inima fără de rost, inimă răsfățată. / Credeam că așa trebuie: poeții / Să-și poarte inima mai presus de greul vieții! / Dar iată, acum mi-e plină de toane și nazuri, / Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri. / Sare, s-aprinde, o apucă atacuri / Că nu-i dau raiul, scări la cer, punți peste veacuri! / …Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept, / Numai singur Tu de-acum poți… / Te aștept. Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s