„Effatha”

În Sâmbăta a patra din Postul Mare, în cadrul Sfintei Liturghii, se citește Evanghelia după Marcu, capitolul 7, versetele 31-37, în care apare – nu am priceput de ce – un termen aramaic fără să fie tradus. „Și privind la cer, a suspinat și a zis lui: Effatta!*  ceea ce înseamnă: Deschide-te!”. Mîntuitorul a rostit această expresie, când i-a fost adus pe când ieșise din părțile Tirului și trecea prin mijlocul Decapolei, un om surd care spune textul biblic era și gângav. A fost rugat să-și pună mâna peste el și să-l vindece de autism. Iisus recurge însă la o altă metodă divină: „Și-a pus degetele în urechile lui și, scuipând, S-a atins de limba lui”, rostind expresia „Effatta!”. În acel moment surdo-mutul s-a făcut bine: „Și urechile lui s-au deschis, iar legătura limbii lui îndată s-a dezlegat, și vorbea bine.” Fiecare evanghelie din Sfântul și Marele Post sunt rânduite de Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe, a fi citite la sfintele și dumnezeieștile liturghii cu un scop bine determinat: sporirea credinței în Iisus Hristos, și creșterea duhovnicească a creștinilor pentru a pricepe mai bine Patimile, Răstignirea și ÎNVIEREA.

* Sublinierea ne aparține.

Anunțuri

Un gând despre „„Effatha”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s