Iuda Iscarioteanul între legendă și adevăr

Motto:

„Ca rob făr-de-minte / A trădat Iuda / Pe-Adâncu-nțelepciunii.” (Prohodul Domnului, Starea a treia, 8)

Peste numai o săptămână creștinii intră în Marea Săptămână a Patimilor, etapă importantă în urcușul duhovnicesc spre răstignirea păcatului și a Învierii. Voi încerca în limita timpului și a spațiului, și în măsura disponibilităților să aduc în atenția distinșilor mei cititori, informații noi (legende și adevăruri (?)) despre unul din cel mai cunoscut și mai controversat personaj biblic legat de evenimentele de pe Golgota. Este vorba de Iuda Iscarioteanul. Am prezentat în eseul mei (Ne)Vinovat de Răstignire, unele aspecte privitoare la Iuda, pe care le-am publicat și în Izvorul Vieții. De acum și până în apropierea marii sărbători a Învierii Domnului, voi întregi aceste informații. Marile scriitor creștin, buzoianul Vasile Voiculescu a scris o povestioară numită „Copacul lui Iuda”, mai puțin cunoscută de marile public. V. Voiculescu ne povestește că Iuda, după ce și-a dat seama că a greșit dându-l pe Iisus în mâna arhiereilor, merge în Grădina Ghetsimani și caută un copac să se spânzure. Tot umblând prin grădină, dă peste un cedru multisecular despre care se credea că sub el David își cântase adesea psalmii, iar înțeleptul Solomon judecase, și proorocul Isaia proorocise. Copacul fiind înalt, Iuda nu putea să-și ducă la îndeplinire diabolicul plan, așa că se roagă de arbore, să-și plece o creangă pentru a scăpa de remușcarea care îl chinuia. Se spune că cedrul i-a întins o creangă de care Iuda s-a sinucis. A doua zi soldații din suita lui Pilat se duc în grădina Ghetsimani, căutând un arbore pentru construirea crucii pe care avea să fie răstignit Hristos. Toporul ostașilor nu a putut intra în carnea niciunui copac, dar sosind la copacul unde Iuda își aninase trupul, acesta s-a lăsat doborât de topoarele romanilor. Prima lovitură de topor a scuturat copacul care l-a aruncat la pământ pe Iuda. Voiculescu spune că ceilalți copaci, l-au certat pe cel care a cedat topoarelor, dar acesta le răspunde:

„Tăceți și vă domoliți, că nu pricepeți adâncul tainelor. Trebuia ca cel mai vinovat cu cel fără de pată să se întâlnească odată; mila cea mai desăvârșită să se reverse peste vina cea mai fără de iertare și să o copleșească; omul cel mai josnic și Dumnezeu să sufere aceleași chinuri la un loc… Eu am fost cel sortit de proorocii acestei întâlniri binecuvântate și rânduit ca trupurile amândurora să spânzure de mine. Uitați-vă, eu duc acum mântuirea lui Iuda.”

 

Anunțuri

Un gând despre „Iuda Iscarioteanul între legendă și adevăr

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s