Obiceiuri și tradiții străvechi de Florii

Poporul român, inventiv din fire a creat de-a lungul secolelor diferite legende, cântece, balade, colinde, legate de viața creștină. Modernismul a ucis din păcate multe asemenea bijuterii folclorice, iar secularizarea face victime și printre obiceiurile și tradițiile străvechi, păstrate cu sfințenie. În unele sate, de Florii, Sărbătoarea florilor, a sâlpărilor sau al vlăsarilor cum mai este cunoscută, se mai practică unele din obiceiurile populare. Astfel în această zi femeile agață mărțișoarele în pomii înfloriți sau pe un măceș. Zestrea este sau mai bine spus era scoasă de gospodine afară din casă pentru aerisire după zilele și nopțile reci de iarnă. În comuna Pârscov, leagănul natal al marelui poet creștin, Vasile Voiculescu mai dăinuie și astăzi obiceiul de a pune în stâlpii porților, ramuri de copaci sau de pomi înverziți, în ziua Intrării Domnului, în Ierusalim. În unele așezări de munte din județul Buzău se mai practică lovitul copiilor cu ramuri de salcie, pentru a se întări în sănătate și în credință. De asemenea sunt lovite bătrânele, cu credința că le lasă durerile de șale. Sărbătoarea Floriilor, prevestește marele Praznic al ÎNVIERII. În această zi, în unele comunități oamenii nu se spălau pe cap, crezându-se că le albește părul. Romanii  sărbătoreau primăvara, pe zeița florilor, numită Flora. Acest vechi obicei a rămas intact până azi în unele zone. La sfintele bisericii preoții sfințesc ramurile înfrunzite de salcie pe care apoi le împart credincioșilor care se întorc triumfători la casele lor purtându-le în mâini , întruchipând pe cei care în vremea Mântuitorului purtau ramuri de finic. Rămurelele de salcie sfințite se fac coronițe și se pun la păstrat până anul viitor la icoană, alături de un buchețel de busuioc și o sticluță cu aghiazmă, în Muntenia și Oltenia, în Moldova, aceste ramuri de salcie se pun la ștreașina casei. Unii creștini, dau câteva frunzulițe animalelor să la mănânce pentru a fi ferite tot anul de boli și alte primejdii.Tot în ziua de Florii, în unele sate, oamenii înfig o rămurea de salcie sfințită în pământ. „Lăzărița” era un ritual din vremuri imemoriale care din nefericire a rămas doar o frumoasă amintire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s