Gânduri de-ndurare, în Vinerea cea Mare!

                                                      Unul din cei care…

Și eu Doamne Te-am vândut, pentru câteva parale, le-am promis că Te sărut, – ucenicul Dumitale. Și eu am fost din cei care, Te-am prins și Te-am legat, și apoi în graba mare, lui Pilat mi Te-am predat. Și eu Doamne Te-am scuipat, pe obrazul Tău cel Sfânt. Mă mir cum de mai răbdat, până astăzi pe pământ? Și eu mare nătărău, unul din acel norod, am târât de Trupul Tău, spre viclenul de Irod. Se putea ca să lipsesc, tocmai eu, de la supliciu, și să nu Te răstignesc -, păcătosul de serviciu? Cum aș fi stat eu deoparte, când Tu strigai: „Mi-e sete!”, și Te luau fiori de moarte? -, Ți-am dat fiere din burete. Puteam oare rezista, răstignit fiind și eu, tot pe cruce-n stânga Ta, să nu Te vorbesc de rău?

                                                                         ***

                                                               Păreri de rău

Doamne, dacă Te-acultam, astăzi fericit eram. Mai învățat să trăiesc, de rele să mă păzesc, tu mi-ai fost altar, și templu, cel mai strălucit exemplu, Tu cărare Te-ai făcut, pentru mine la-nceput, și eu prost, n-am priceput. Adevăr, adevărat, de milenii neschimbat, viață, fără de prihană, mi-ai dat Trupul Tău, ca hrană. Eu minciuna am ales, și furtună am cules. În dezmăț și în desfrâu, m-am băgat până la brâu. Tu lumină ne-nserată, fără umbră, fără pată, mie mi Te-ai arătat, eu în beznă am intrat. Mi-ai purtat de grijă, Sfinte, ca să merg tot înainte, însă eu stângaci la pas, tot în urmă am rămas. Când urcând, eu am căzut, Tu Doamne m-ai sus…ținut, eu vicleanul Te-am vândut. Doamne, când am adormit, – în păcat -, Tu m-ai trezit, și eu mi Te-am răstignit. Vei putea Tu, Doamne, oare, să mă ierți de-așa oroare? Vei putea Tu oare șterge, Marea mea fărădelege?

                                                                            ***

                                                                  Dojană Divină

V-am trimis pe Fiul Meu, să v-ajute când e greu; orbilor să dea vedere, orfanilor, mângâiere, muților le-a dat cuvânt, la-ndoielnici, crezământ; de păcate să vă ierte, și pe demoni, ca să-i certe. Pe bolnavi să-i lecuiască, pe toți să vă mântuiască. Cu povețe înțelepte, înspre bine să vă-ndrepte; pentru rătăciți cărare, pentru însetați, licoare, pentru cei lipsiți de hrană, s-a făcut pe Sine, mană. Din adânc v-a adunat, morți fiind, v-a înviat. Însă voi ca drept răsplată, ați ieșit în mare gloată, și L-ați prins, și L-ați legat, și L-ați târât la Pilat; L-ați purtat lovindu-i ceafa, de la Ana, la Caiafa, și de-acolo la Irod; Ah, nesocotit norod! După ce L-ați pălmuit, ocărât, batjocorit, ați cerut, popor smintit, ca să fie răstignit! Ați urlat, cum urlă câinii, sus, pe „Dealul Căpățânii”; Jubilați necontenit, când L-ați văzut pironit. Când a spus că a-nsetat, cu oțet, L-ați adăpat. Și asta n-a fost de-ajuns, mort în coastă, L-ați împuns; ai mințit popor spurcat, din mormânt că-a fost furat! Pentru câte I-ați făcut, Milostiv, El Mi-a cerut: „Iartă-i și să-i lași în pace, că nu au știut ce face!”; până vine-a doua oară, să umblați din țară-n țară, să fiți lumii de ocară, și copiilor, povară!

Girel Barbu, Pinu, 18 aprilie 2014, în Vinerea Mare                                                                             

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s