Povestiri dintr-un război în vreme de pace (VI)

Capitolul I

Urmare…

Colonelul a comandant scurt: – Drepți! Înainte marș!  și a trecut în fața noastră (din spate ne mâna ca pe o turmă un sergent major) și după ce am ieșit din instituție a srtigat disperat: – După mine pas alergător! și a luat-o de nebun, pe trotuar – avea o pregătire fizică excelentă la vârsta aceea, ne-o luase binișor înainte, se întorcea ca un titirez strigând: – Ține-aproape, soldat, pieptul înainte, capul sus, iar majurul din spate ne încuraja și el. O porțiune de drum ne-am conformat încercâd să ținem ritmul cu nebunul, ciocnind între noi valizele, care le aveau, eu îmi strângeam gentuța  cu putere la subsuară, de parcă aveam în ea o comoară, gâfâind, după gușterele militar. Se uita lumea la noi ca la dracul, am văzut chiar o femeie făcându-și semnul crucii și scuipând în sân, ba, muncitorii de la un bloc în construcție aflați pe schele strigau – Huooo! Huooooo! Am mers așa când  la trap, când la galop până am zărit siluieta gării, apoi doi din colegi au trântit valizele jos și au încălecat pe ele, refuzând să mai plece. S-a iscat o altercație între protestatari și colonel, până la urmă aceștia fiind convinși să reia și ei calea spre gară. Unul dintre cei doi își legase valiza cu o sfoară și o târa după el făcând un zgomot asurzitor, ceea ce atrăgea și mai abitir atenția oamenilor de pe stradă. Era un circ în toată regula, spectacol gratuit, spectatori cu duiumul. Până să ajungem la gară doi camarazi s-au furișat abil într-un magazin alimentar de unde au ieșit burdușiți  cu provizii alcoolice. Am ajuns pe peron cu 5 minute înainte de sosirea personalului  de la Suceava. Numărându-ne din nou, la constarea că lipsesc doi, colonelul a luat foc răstindu-se la majur –  Ce-ai păzit mă, luate-ar dracul, te bag la arest te trec în rezervă nenorocitule, dar când furia atinsese cote maxime a apărut și cei doi pierduți pe cale. Eram cel mai aproape de vânătorul de concentrați, și l-am văzut cum se dezumflă ca o bășică înțepată. Ne-a făcut neserioși, bețivi ordinari, putori și alte invective, puțin a fost ca nenea Ion, cel mai în vârstă camarad, să-l ia de gulerul uniformei, doar intervenția noastră a adus calmul, dar am regretat gestul nostru, trebuia să-l lăsăm să simtă și el reacția unui bețiv. Pe acest fond a sosit scârțâind din toate șuruburile hârbuite trenul ce lega Moldova de capitală. Ne-am urcat cu chiu cu vai ocupând două compartimente libere, aproape unul de altul, colonelul rămânâd pe peron până când hurducaia s-a pus în mișcare, pentru a se asigura probabil că și-a expediat marfa și că și-a dus la îndeplinire misiunea din acea zi. Nea Ion aveam să aflăm era din Săhăteni, câteva stații de la Buzău, și intenționa să coboare cu valiză cu tot în gara natală. Preocupați să scoatem aerul din butelcuțe, însă nea Ion și-a adus aminte abia la Mizil. Petrică, un alt camarad, fierar-betonist de înaltă clasă, ultima categorie, moldovean stabilit la Râmnicu-Sărat a fost trimis să-și ispășească pedeapsa pentru că s-a certat cu inginerul-șef, un lingău care nu știa cine a furat pupăza din tei. Cristea a comis o glumă deocheată la adresa șefului de post la o petrecere și de atunci a intrat în vizorul acestuia, care s-a jurat că-i v-a plăti tot cu o glumă, urcându-l în trenul Suceava-București. Marin ne-a povestit că nevastă-sa îl primea deseori în patul conjugal pe brigadierul de la CAP. Într-o noapte l-a prins în fapt.  A ieșit mare tămbălău, mai marele peste bovine, luând măsuri ca acesta să lipsească motivat mai multă vreme de acasă ca el să-și facă de cap. S-a ținut de cuvânt, și soțul concubinei, avea să ne fie coleg de drum și camarad timp de patru luni de zile. Trecusem bine de Ploiești când ni s-a adus la cunoștință și aspecte din viața lui nea Ion., care se trezise de-a-binelea. Povestea sa e ceva mai lungă. Ca fost urmaș de chiabur nu a acceptat să să fie admis în rândurile membrilor de partid, avea o situație materială de invidiat, învățase meseria de tâmplar, dar nu unul oarecare, era un tâmplar de lux, avea mâini de aur (și gât de argint!), din care ieșeau de la mobilă de cea mai bună calitate și până la instrumente muzicale, viori și țambale. Ieșise de câteva ori și afară, cu câteva expoziții. Întors de la Craiova de la vernisajul unei expoziții de sculptură țărănească, unde i se decernase un premiu, primarul din comună, i-a cerut, nici mai mult, nici mai puțin să-i confecționeze o mobilă pentru fiul său, mare macăr la o cramă din zonă, de unde se aproviziona cu vinuri, Gospodăria de Partid. Nenea Ion când avea chef să lucreze, lucra, dar dacă îi cășuna pe cineva ori ceva, stâtea zile întregi în stenbay, dar nu chiar degeaba turna în pahar și-i dădea vânt pe panta pâlniei gâtului. Pe primar nu îl avea la inimă, așa că l-a ignorat total. Și uite-așa a ajuns în trenul care gâfâia acum aproape de Periș. Vasile, era poștaș, un om care își făcea cu prisosință treaba, era stimat și apreciat de consăteni. Într-o zi a intrat în casa unui pensionar, fost lucrător la CFR, să-i dea pensia. Satul era răspândit pe o suprafață întinsă, încât doar bicicleta îl putea ajuta să-l străbată de la un cap la celălalt. În timp ce se găsea în locuința ceferistului bicicleta era parcată la poartă. Dându-se la vorbă, a întârziat puțin mai mult, răstimp în care fiul președintelui CPADM, băiat de băiat, de 16 ani a speculat momentul, a înșfăcat de coarne bicicleta și a dat câteva roate pe uliți, apoi s-a îndreptat pe câmp lăsând în cele din urmă „capra” într-un lan de porumb. Nenorucul lui a fost că l-au zărit câțiva oameni care cunoșteau bicicleta factorului poștal, și care s-au constituit în martori ai furtului. Puștiul n-a pățit nimic, dar imaginea tatălui a fost șifonată, motiv pentru care a reușit să-l expedieze pe poștaș pe adresa din Dealul Spirii, din București. Și tot așa până în Gara de Nord, am ajuns la concluzia că mai toți aveam câte-o tinichea agățată. Uitasem aproape ce lăsasem în urmă, eram preocupat de ce avea să se întâmple. Mai fusesem în București, dar ipostaza de acum era inedită.

Va urma

Anunțuri

Un gând despre „Povestiri dintr-un război în vreme de pace (VI)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s