Povestiri dintr-un război în vreme de pace (IX)

Capitolul II

Urmare…

Seara ni s-au repartizat „apartamentele”, eu fiind un privilegiat, nimerind să locuiesc la parter, împreună cu un român, din județul Arad, căsătorit cu o unguroaică,, un alt rumân, care se descurca mai bine în ungurește decât în românește și doi etnici, maghiari, toți trei provenind de pe ținuturi covăsnene, băieți de treabă, care s-au culcat în primele nopți cu securele sub pernă, și cu ușa de la intrare încuiată pe dinăuntru. Spun de treabă și pentru  că până spre miezul nopții, conversau între ei, sau cu prieteni de același neam, fumau atât de mult că erau momente, când abia-i mai zăream din patul meu de lângă ușă. Vecinul meu de pat, „bănățeanul”, care înțelegea foarte bine ce „ciripiau” colocatarii, dar fără să li se alăture în conversații, adormea beton de cum se arunca în pat de multe ori echipat și începea să dirijeze o orchestră de sforăitori, cu un repertoriu atât de plăcut că îți venea să dezertezi, și să o dai dracului de armată și de viață. Oameni binevoitori, mi-au cedat și partea lor  de vestiar, lucrurile personale – hainele civile – preferând să și le țină înghemuite în cufările păzite de niște lacăte cât o țâță cu silicon. Acomodarea cu mediul ostășesc a continuat și a doua zi, timp în care am fost înnumărați de zeci de ori. Ni s-au luat declarații, peste declarații, am fost supuși unor interogatorii puturoase: cum se cheamă șeful de echipă de la locurile de muncă, apartenența politică, ce culoare are părul soțiilor, ce moravuri au soacrele, de ce nu s-au căsătorit – cei care erau burlaci -, ce grad are șeful de post din localitățile de domiciliu, dacă bei, cât, și ce, dacă fumezi, unde se joacă copiii, ce jocuri preferă, dacă avem câini, ce rasă, cât de scurtă ori lungă au coada, etc. etc. Îmi luasem cu mine printre puținele bagaje un carnet cu scoarțe groase spre a-mi nota orice amănunt și a ține un jurnal, cu intenția declarată de a scrie o cărțulie inspirată din viața de concentrat. Multă vreme am tot tărăgănat această intenție, dar îndemnat de câțiva camarazi cu care am ținut legătura, și încurajat de unii confrați întru ale literaturii, am purces la treabă așternând pe hârtie această poveste adevărată. Jurnalul din păcate s-a transformat doar în câteva însemnări din anumite zile, amintirile însă au rămas vii în memoria mea. Iată primele consemnări din pretinsul jurnal: „(…) Peste ani și ani aceste rânduri tremurate, poate de emoție, și de ce n-aș recunoaște și de o sfială amestecată cu teama, vor sta mărturie primelor zile de început, când nerăbdarea se diluiază la gândul celor dragi de acasă, acum când primăvara intră în sat ca sfinții într-o mănăstire (…)”
Aceste rânduri au fost creionate la sfârșitul zilei când am pășit prima oară în Casa Republicii (7 Aprilie 1986), timp de 8 ore ni s-a prelucrat  Norme de Protecția Muncii, într-o baracă de lemn de la periferia șantierului. Tot atunci am luat și primul prânz în sala de mese amenajată la fostul stadion „Republicii”, unde mâncarea era adusă în marmize de la o fabrică de mâncare din București. Pe lângă „ghinionul” de a mă afla în acest loc, am avut și șansa să nimeresc în lotul unui maistru cu vechi ștate de serviciu pe marile șantiere ale patriei: Bumbești-Livezeni, Hidrocentrala de la Bicaz, Metrou ș.a. Maestrul, – un bătrânel, căruia îi stătea mai bine prin Cișmigiu plimbându-și un nepoțel, era un expert constructor (de la care am învățat în 2 luni, cât învățasem până la acea vârstă în materie de construcții) era și foarte bine plătit, am înțeles că primea de trei ori salariul unui ofițer superior, cu prime pe fiecare trimestru. Avea darul vorbirii, cunoștea în detaliu fiecare planșetă, dispunea de soluții pentru cele mai dificile probleme, cultiva cu succes ironia, dar și „ardea” al dracului la pontaj și la indice.

Va urma…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s