Povestiri dintr-un război în vreme de pace (XI)

Capitolul II

Urmare…

Numai ce auzeai pe câte unul: „n-a că m-am c…t și-n sala România!” (așa se numea atunci „cămăruța” în care moțăie acum aleșii nației), sau „nu-mi pare rău că sunt aici, astfel nu mă puteam c… în Casa lui, cu referire, bineînșeles la iubitul conducător. Aproape că nu era perete sau panou de tego pe care să nu vezi la zi, A .M. R.-ul diferitelor contingente de concentrați sau militari în termen. Am lecturat în voie citate precum: „A.M.R. 5 zile până la eliberarea din pușcăria Republicii”, „A.M.R. 100 de zile de chin”, sau „încă o oră și am scăpat de infernul românesc  socialist”. Șefii treceau, vedeau, nimic nu ziceau, ba am surprins pe câțiva care se delectau cu astfel de „opere”. Chiar și tovarășul care vizita destul de des șantierul, regulat de două ori pe săptămână, miercurea și sâmbătă, uneori și de mai multe ori, trecea pe lângă aceste mesaje, dar nu am auzit să fi făcut vreo remarcă în acest sens. Se făceau și desene, unele adevărate acte artistice. Aici am văzut prima oară caricaturi cu cei doi iubiți conducători. Într-o dimineață am admirat pe un perete o caricatură cu Ceaușescu, în mărime naturală, executată cu rafinament de o mână de caricaturist autentic, eveniment artistic care însă nu a durat decât câteva ore, timp în care a fost vizionat de sute de admiratori și împătimiți de artă, deoarece în aceeași zi era anunțată vizita comandantului suprem. Lucrarea a fost lesne ștearsă fiind executată în cretă. În câteva încăperi pe stâlpii hexagonali era o adevărată expoziție de artă, femei goale, scene erotice, animale de tot felul, flori, peisaje, portrete, și multe caricaturi, mai toți comandanții regăsindu-se în acestea. Cine erau artiștii? evident, concentrații și militarii în termen. Se confecționau și epigrame, care circulau din gură în gură, sau erau scrise pe beton. Iată câteva mostre: „Zis-a Ion către țărani, / Marcându-și astfel finalul: / „Vom muncii și zece ani / Și tot facem cincinalul.” // Ai promis cu sârg stimate / Bătute-ar să te bată norul, / C-ai să pui țara pe roate / … Înjugând poporul!”, // La școala vieții educați, / Și-au ales forțat stăpânii / Spre mai bine aplecați / Sunt galbeni de grași  românii… //, O metodă avansată / Cu scenarii și regie / Românul e tras pe roată, / Să producă… energie! // La sfârșit de săptămână / Urcă la tribună iar / Are textul scris de mână / Dar citește de tipar!” Ca tot românul care se respectă, militarii, indiferent de grad, până și ofițerii și subofițerii, făceau haz de necaz, Casa Republicii devenise o  veritabilă Cântare a României, fiecare aducându-și contribuția după disponibilitățile și înzestrarea naturală, în graiuri diferite, stiluri diversificate, ș.a.m.d. Se juca sârba pe schelă, călușarii pe coridoarele blocului-cazarmă, tangoul în autobuz, se cânta din toate pozițiile, culcat, într-o rână,  drept, cocoșat, îmbârligat, în somn, cu gura până la urechi, cu gura plină, pe oriunde, oricând. Se creau uneltiri, dispreț, se juca teatru, se juca de-a joaca, de-a armata, de-a construcția, de-a socialismul și comunismul, de-a România, cu mască, fără mască. Artiști eram cu toții, unii conștienți, alți prefăcuți, patria dragă însă era cântată, încântată și descântată. Într-un cuvânt, eram atât de absorbiți de activități, că nu-ți mai rămânea timp să te gândești și acasă, decât în minutele de dinainte de a intra până la gât în apele tulburi ale somnului.

Va urma…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s