Povestiri dintr-un război în vreme de pace (XX)

Capitolul II

Urmare…

Cel mai bine o duceam pe șantier, când primea vizita tovarășului. Era ordin de la împărăție ca atunci când se anunța vizita, să încetăm lucrul și să ne ascundem în locurile pe unde nu era proiectat traseul. Ne părea rău când vizitele erau prea scurte, sau prea rare, am fi vrut să dureze ore mai multe. Într-o zi de sâmbătă, „lucram” într-un loc mai retras, din corpul B, și nu știm din ce rațiuni nu ne-a anunțat nimeni că urma vizita, tocmai ne întinsesem la un tabinet, când sub noi a apărut suita, mai întâi securiștii care „curățau” drumul. Ne-au reperat repede și doi dintre băieții cu ochi ca cicoarea au urcat în mare viteză la noi, pentru a ne alunga. Tov-ul îmbrăcat într-un halat alb imaculat cu o cască albă pe cap, se rățoia în gura mare la câțiva civili care țineau în mâinile tremurând, nelipsitele carnețele, în care își notau conștiincioși, „prețioasele indicații”. Mai departe nu am mai văzut nimic, deschizătorii de drumuri au sosit la timp, pentru a ne îndepărta. Un coleg ne tot spunea că dacă i s-ar ivi prilejul i-ar arunca în cap lui nea Nicu, cu orice ar fi apucat. De pățit, nu am pățit nimic, decât o ușoară muștruluială, iar unul din securiști a stat de santinelă lângă noi până când coloana oficială de mașini a ieșit în trombă pe poarta mare dinspre Rahova, a șantierului. Nu aveam voie nici să privim pe ferestre, spre Fiul Republicii, care nu dorea să vadă militar. Nu am înțeles niciodată din ce motiv, avea oroare de asemenea oameni, se temea de noi? Era pretențios… o grindă uriașă, de la sala Republicii, așa se numea atunci, locul unde astăzi visează aleșii poporului, a fost demontată de mai multe ori, pentru că primul constructor al țării găsea fel defel de găselnițe. Despre marmura așezată pe frontispiciul edificiului s-a exprimat odată zicând: „… ce-i asta, aici e Gara de Nord? până mâine o dați jos, și o puneți așa cum vă spun eu!”. Urca întotdeauna în Casă într-un lift care era utilizat numai în acest scop, nimeni nu avea dreptul să pună piciorul în el, nici să se apropie mai mult de câțiva  metri, era păzit, și încuiat. Tot timpul am văzut acolo de la distanță, atârnând o cască albă de protecție, un halat alb, și niște mănuși, care erau schimbate după fiecare vizită, care îl așteptau pe …Ceașcă. Un liftier era prezent zilnic la datorie, pe care-l vedeam zgâindu-se în niște cărțulii soioase, și care nu intra în vorbă cu nimeni, se zvonea că este un securist cu grad de ofițer, care avea drept obiect al muncii pe lângă acela de al ridica pe Șeful șefilor în Casă și a culege date privind eventuale comploturi, care s-ar fi pus la cale, prin diferiți interpuși . Și printre concentrați erau strecurați astfel de oameni ai regimului, care însă nu prea le păsa ce și cum se discută. De multe ori, Comandantul Suprem era însoțit și de savanta țării. Am avut privilegiul de a o zări destul de aproape, era o babă, care făcea eforturi estetice să pară a fi ceea ce de fapt nu era. Pozele retușate din ziare și reviste nu erau în concordanță cu poza vie, în schimb era vioaie, se mișca bine și își băga nasul peste tot, deși nu știa mare lucru. Odată cu venirea verii și a căldurilor tot mai ucigătoare, praful de pe drumurile de acces, atingea cote alarmante. La trecerea mașinilor se înălțau adevărați nori de praf, până pe schele făcând respirația tot mai grea. Aproape din oră în oră, o mașină, uda caldarâmul. În toată Casa nu exista o sursă de apă de băut, aceasta se găsea jos, la barăci unde printr-o țeavă cu multe goluri țâșnea continuu o apă leșioasă, și caldă. Ori de câte ori ne potopea setea, și nu din cauza unei alimentații abundente, ci datorită căldurii și a prafului trebuia să coborâm fie cu telemakul sau pe scări pentru a ne stinge setea. Era un dute-vino continuu permanent, nici nu apucai să ajungi sus la locul de muncă, că te și prindea din nou setea. Și  uite-așa creștea productivitatea muncii…

Va urma

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s