Rugăciunea unui smochin neroditor

Mulțumesc

Mult mi-e frică și mi-e rușine, Stăpâne, că vei veni la mine – flămând și însetat – și nimic bun nu am a-ți da, să iti indulcești inima!

Imi trag seva din pamântul Tau bun si roditor, am frunze catu-i lumea – vorbărie goală, fără lucrare și fără simțire -, dar nu am roade, pe potriva darurilor pe care mi le-ai dat, cu asupra de măsură!

Cum voi privi – la poalele hainei tale stând – sandalele Tale, pline de colbul drumurilor, picioarele Tale, ce s-au ostenit să mă cerceteze, ca Tu, Bunule și întru tot Milostivule, să vezi ce-am lucrat, hrănindu-ma cu bunătățile pamântului Tău, adăpată cu apa,cu care ai plouat peste trunchiul meu sănătos și peste ramurile mele și care s-a scurs la rădăcinile mele, dându-mi sa beau și să mă racoresc!

Nimic nu mi-a lipsit, Doamne, dar nimic bun n-am facut!

Dreptu-i, Doamne, să mă usuci și să…

Vezi articol original 314 cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s