Partea nevăzută a așezării rupestre din Munții Buzăului, Agatonul Nou

  • Toate așezările rupestre din Munții Buzăului reprezintă, un deosebit interes. Cu toată strădania multor pasionați de aceste pline de mister locuri, zon e prea puțin cunoscută și insuficient cercetată. Când spun cercetată am vedere latura profesională, ca să nu zic științifică. Cei mai mulți dintre cei care trec pragul Munților sunt interesați mai ales de partea văzută. Vin fac poze, le posteaeză pe internet, le stochează în albume și cam atât. Urmăresc pitorescul, scot în evidență senzaționalul, și rămân aici. Sunt și din cei care se interesează de istorie, (viceprimarul comunei Bozioru îmi povestea acum câteva săptămâni că mulți turiști care vin în zonă întreabă dacă pe aceste meleaguri au fost haiduci, dacă s-au găsit comori și altele asemenea), însă prea puțini se apleacă asupra părții cele mai interesante, – spiritualul. Dincolo de ceea ce se vede, este mereu și peste tot, și altceva. Un ceva mai puțin palpabil, un ceva care se simte doar cu sufletul. În rândurile de față voi încerca să aduc în atenția potențialilor cititori, dar mai cu seamă în atenția participanților la apropiata Tabără internațională de Perigheză asupra celei mai surprinzătoare locații. Este vorba de Agatonul Nou. Obiectivul se găsește într-o stîncă singulară crescută parcă la prima vedere din pământ. S-au emis fel de fel de ipoteze cu privire la proveniența „bolovanului”. Unii spun că e vorba de rămășița unui meteorit. Tot ce se poate, eu însă avansez acum și aici alte două variante. Cum în aceste părți de lume se vorbește de Țara Luanei, o legendă în care se amintește de un război cosmic, și cum nu departe de acest loc s-a descoperit o cetate distrusă de un puternic incendiu a cărui proveniență nu este încă elucidată, s-ar putea ca stânca cu pricina să fie o parte din stâncile din apropiere aruncată aici de o explozie nucleară. O altă ipoteză în opinia mea ar fi aceea, având în vedere că la Scăieni, o localitate aproape, se semnalează un cimitir cu uriași e posibil ca aceștia să fi plantat acolo colosala piatră pentru a ascunde intrarea într-o galerie subterană, din păienjenișul de galerii aflate în acest spațiu.  Despre uriași se spune că nu prea stăteau cu mâinile în sân, și că erau atât de puternici și dispuneau de o tehnică avansată, încât puteau muta și munții din loc. Beciul care acum e o mică rană în stâncă ar fi putut să fie chiar intrarea în locașurile strămoșilor noștri, dacii despre care se spune că își desfășurau o parte a activității lor sub pământ. Micile încăperi din bucata de stâncă, pe lângă utilitatea lor sacramentală, au avut cred, și rolul de a masca această intrare secretă în lumea subterană. Acestea sunt doar niște supoziții bazate doar pe intuiție. Propun echipei de coordonatori ai proiectului ce se va derula peste puțin timp să se aplece cu mai multă atenție asupra acestui așezământ.
Anunțuri

4 gânduri despre „Partea nevăzută a așezării rupestre din Munții Buzăului, Agatonul Nou

  1. Să nu fie în fapt ruinele unei cetăţi, şi mă refer la cetatea regelui Aiete, cel puţin zona corespunde unei asemenea analogii. Mă gândesc că munţii au fost terasaţi, iar acum sunt îngropaţi de pământ şi vegetaţie. Din colindările mele în această zonă, cel puţin cam asta ar fi concluzia mea. Binenţeles tot o supoziţie! Eu cred că toată zona face parte dintr-un ansamblu arhitectonic de mari dimensiuni iar cavităţile existente sunt o parte infimă din ceea ce a fost cândva pe acea suprafaţă. Oricum ar fi, merită cercetat!
    Cred că proporţia de 99% din acest ansamblu s-ar descoperi în urma decopertărilor pe această suprafaţă, însă, ea este uriaşă ca întindere.
    Interesantă şi varianta dumneavoastră!

    Cu stimă,

  2. De ce fac afirmaţiile în cauză:
    Pentru ca să ajungi în Poiana Cozanei dinspre Nucu există un singur drum de acces (nu fac referire la situaţia de a o lua peste munte când vii de la Colţi), pur şi simplu ca drum de acces. La un anume moment drumul se îngustează având pe unele porţiuni cca. 4-5 metri lăţime, nu mai mult. Dacă acolo se blochează acest drum, partea dinspre aşezările rupestre se închide complet.
    Asta ar fi o dată. Dintr-un alt punct de vedere pietrele din Poiana Cozanei şi din zona împădurită par a fi prelucrate de om, au foarte multe suprafeţe plane ca şi cum au fost fasonate pentru o anume întrebuinţare.. Dacă stai în mijlocul poienii şi urmăreşti linia culmii realizezi că te afli într-o căldare (depresiune) iar culmea apare ca un zid de construcţie megalitică. Este extrem de uniformă ca şi înălţime. Sunt convins că în zona împădurită se pot găsi multe vestigii ale unei alte civilizaţii dispărute.
    Să revin la pietre… Ele arată ca şi cum provin dintr-o construcţie ce s-a dărâmat, mai bine zis arată ca nişte ruine. Cel puţin asta este impresia mea. Acest lucru este vizibil în zona împădurită unde este o circulaţie redusă. După mintea mea dacă se abandonează, drumul şi potecile mergându-se cu mijloace de orientare moderne, foarte multe lucruri pot fi găsite, inclusiv pietre pe care zac inscripţii de cca 7000-8000 de ani vechime (asta este concluzia la care am ajuns citind cartea lui C.Bârsan „Istorie furată” unde tratează şi problema inscripţiilor străvechi).
    Ceea ce afirm se poate vedea şi cu ajutorul lui Google Earth, mai ales că imaginea de sus este relevantă în acest caz.

  3. Bisericuta rupestra – Alunis este pe latura de nord de un zid uriesesc : exactitatea imbinarii partilor componente este uluitoare . O piesa are zeci de tone ; zidul se termina in partea de sus cu resturi asemanatoare celor de la Agatoane : Scaunul , Masa , Turnul , Platoul cu semne ( stravechi !) etc. La partea de jos a zidului , penultima , un platou – gavan de sacrificiu ( poate animalier ) . La Ulmet o parte din trovanti sunt autorii faptei : calugarii albi ai dacilor ( strasihastrii) ; pot sa afirm ca au ramas desupra solului numai trovantii de sute de tone ( imposibil de acoperit ) . Mesele rotunde de piatra ( tolerate ) din curtile bisericilor din Curbura sunt felii de trovanti . Coloanele de la Măţara aşteaptă în linişte să fie stabilit faptul că au fost model pentru faimoasele beldii de nuntă ( obicei pierdut ) .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s