Slujire și prigonire în Munții Buzăului

De mai mult timp, dar cu mai multă forță în ultimile zile se vorbește în mass-media despre prigoana împotriva viețuitorilor, care au hotărât să se nevoiască în Munții Buzăului. De departe nu poate fi vorba de o viață pustnicească, deoarece aceste plaiuri nu mai sunt de mult pustii. Zilnic sunt străbătute în lung și-n lat de tot felul de oameni cu bune sau mai puțin bune intenții. Sunt amintiți doi schimnici. Nu le voi pomeni numele. Anahoreții nu au nume, nu au vârstă, nici biografie. Pe unul l-am întâlnit de două ori la biserica din satul Pinu, unde am avut șansa să-mi împletesc glasul, cu glasul fratelui monah, la strana secularei biserici. În cele ce urmează voi aduce în prim plan felul cum a fost izgonit un alt călugăr din mănăstirea Ciolanu. Cunosc foarte bine cazul. Din motive lesne de înțeles nu voi dezvălui nici acestuia numele, deși din descriere cititorul avizat poate ghici despre cine este vorba. Personajul cu pricina este un grafician născut nu făcut. Mi-a ilustrat cartea de debut, și a realizat coperta altei cărți. Dețin de asemenea în portofoliul meu un set de desene originale, pe care într-o bună zi le voi posta pe Internet. Călugărul trecut în civilie se trage dintr-o familie săracă dintr-o localitate de lângă orașul Nehoiu, absolvent de liceu, cu un talent deosebit, cu o pregătire net superioară călugărilor de la acea vreme din mănăstire. Cu toate acestea tânărul monah era marginalizat, ținut în ascultare la cele mai de jos munci. L-am întâlnit de mai multe ori în grajdurile mănăstirii. Era batjocorit și de mai marii de la Buzău care făceau cele mai nostime glume despre el. În acea perioadă funcționa în mănăstire Seminarul monahal, care era frecventat și de personajul nostru. S-a distins și aici ca un elev eminent. Pentru că bătrânii viețuitori vedeau în tânărul lor frate, un viitor superior, care le amenința pozițiile, au început uneltirile împotriva lui, înscenându-i un scandal în care nu a fost implicat. Era din câte mi-am dat eu seama, și din mărturisirile de mai târziu ale foștilor colegi de seminar, un om așezat, cuminte, care prin comportamentul său era un exemplu de urmat. Chiriarhul de atunci al locului (nu-i voi pomeni numele, dar amintesc că evenimentele se întâmplau puțin după anul 2 000), n-a catadicsit să-l „lase la vatră”. A fost o lovitură nedreaptă, nu numai pentru familie, ci și pentru mulți simpatizanți ai artei pe care o slujea cu devotament. Se putea rezolva incidentul cu mai multă precauție și înțelepciune. Putea să fie mutat la o altă mănăstire, sau un schit. Dar s-a preferat soluția cea mai dură, trimiterea acasă. Și uite-așa isihasmul românesc, și cel buzoian în special a mai primit o lovitură în plin. Și așa nu prea este mare înghesuială la porțile lăcașurilor monahale. Ne este încă proaspătă în minte întâmplarea din iarnă cu tânăra din București, care alesese să trăiască într-o mănăstire din Nordul Moldovei. S-a făcut atunci mare tam-tam în presă, autoritățile au intervenit de parcă a intra în viața călugărească e o infracțiune gravă, o amenințare la siguranța nației române, născută în creștinism.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s