Scrisoare către Dumnezeu

Află Doamne despre noi,

Că-am rămas ai nimănui,

Suntem și flămânzi și goi,

Parcă-am fi niște statui.

 

Dragostea s-a subțiat

Abia atârnă într-o ață,

Credința s-a diluat,

Viața, nu mai este viață.

 

Nu mai știm de cele sfinte,

De viclean, nu ne ferim,

N-avem altceva în minte,

Decât să ne-mbogățim.

 

Pacea care ne-ai lăsat-o,

S-o păstrăm, n-am fost în stare –

Pe nimica toată-am dat-o,

S-a uscat precum o floare.

 

Este-n noi atâta ură,

Că nu poți un ac s-arunci

Răspândim venin din gură

Ca la Răstignire-atunci.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s