Altfel de prietenie

Erau odată doi buni prieteni. Crescuseră pe aceeași uliță dintr-un frumos sat de munte. Unul a mers la școală, părinții lui fiind mai avuți. Celălalt se trăgea dintr-o familie săracă cu mulți copii. El era cel mai mare și trebuia să aibă grijă de puzderia de frați mai mici. Când au devenit oameni mari se întâlneau aproape în fiecare seară la singura cârciumă din sat. Își comanda fiecare câte-o cinzeacă de rachiu și se așezau la aceeași masă. Întotdeauna cel care știa carte aducea cu el și un ziar din care îi citea prietenului care nu avusese parte de carte. Până într-o zi când din te miri ce s-au certat, ba și-au împărțit frățește și câțiva pumni și picioare. De atunci nu și-au mai vorbit. Se întâlneau pe drum treceau unul pe lângă altul ca doi dușmani. Și-au păstrat însă obiceiul de a merge seară de seară la micuțul bufet. Își lua fiecare tainul de tărie, și se așezau la mese diferite. Vechiul prieten, cel cu știință de carte avea asupra sa mereu ziarul din care citea cu glas tare. Ei, bine el făcea lucrul acesta, pentru a auzi și cel care nu avusese șansa să învețe să citească. Iată o prietenie nedeclarată, dar adevărată. Câți dintre noi astăzi am proceda în acest mod?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s