Lacrimile lui Petru, lacrimi mântuitoare

Mântuitorul Iisus Hristos, sta legat, dezbrăcat, batjocorit, în fața Sinedriului. Petru ucenicul său drag, se încălzea afară în curte alături de alți hulitori ai Domnului, gândindu-se numai Dumnezeu știe unde, dar la Învățătorul său care era interogat ca un  răufăcător, nu, pentru că altfel nu s-ar fi lepădat de trei ori de el, în ciuda faptului că fusese înștiințat că așa va face. Mântuitorul însă pe lângă grija lui, știind ce i se va întâmpla, avea și grija lui Petru, ucenicul său rătăcit, care și el era socotit tot un om al fărădelegii. Cum stătea așa cu mâinile legate, și-a întors privirea spre el. Tocmai atunci și-a ridicat capul și Petru și privirile lor s-au încrucișat. Ce-o fi văzut Simon Petru, în ochii lui Iisus de a ieșit afară din curte plângând? Fără nicio îndoială, a văzut dragostea nemărginită pe care o avea nu numai față de el, ci și față de toată făptura umană. Acele lacrimi au fost lacrimi mântuitoare. Petru, se spune, a plâns până la moarte, ori de câte ori auzea cântând în zori cocoșul. Câți dintre noi am fi procedat, sau am proceda la fel? Să fi fost doar acea privire Divină, care i-a străpuns până în adâncul sufletului lui, răscolindu-i conștiința? 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s