Despre nădejde și deznădejde

Mulțumesc

mersul-apa

Acest articol însoțește și aprofundează ”Rugăciune pentru o inimă deznădăjduită

Dacă dragostea sau ura pentru Dumnezeu sunt afecte cumva spontane; dacă (sporirea în) credința este un dar de la Dumnezeu, pe care-l putem cere, nădejdea ține aproape în exclusivitate de alegerea personală! În nădejde se amestecă multe: stima de sine a omului – dacă se mai consideră demn de a fi auzit de Dumnezeu; smerenia – deși nu se consideră vrednic, totuși își asumă condiția de fiu al lui Dumnezeu și-I cere ajutor; dragostea față de Dumnezeu, amestecată cu mâhnirea profundă de a fi supărat un Părinte atât de bun; puterea de a-I cere iertare lui Dumnezeu pentru toate și a făgădui că măcar va încerca să nu-L mai supere cu abaterile sale de la omul care a fost chemat să fie; – à l’envers, disprețul de sine sau, dimpotrivă, trufia celui ce nu vrea să ceară iertare…

Vezi articol original 539 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s