Nicio frunza nu moare la fel

fatadefragi

Fluturii nopții încătușează amurgul… Copacii își strâng frunzele cu înfrigurare la piept ca pe-o pecete, să le poată gândi când nu vor mai putea să foșnească…
Acum le iubesc cel mai mult, în nopțile acestea în care se pregătesc în taină să fugă, amante ale vântului tomnatic, pătrunse de dorul mugurilor… de dorul de-acasă… Se dăruiesc beznei, îmbujorate, frunze scrise cu săruturi…

Se moare ușor toamna dar vezi?… eu port sub pleoape încă seninul și două drumuri desenate în palmă… roșesc în mine amurguri întinzându-și umbrele să iubească, zâmbesc stele așezându-mi-se s-adoarmă în poală, am întemnițat în mine vântul rebel…
Vezi?… toamna nicio frunză nu moare la fel…

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s